E ora 5 dimineaţa , ceasul sună ca un nebun,o mâna rigidă se întinde şi cu o furie de nestăpânit îl loveşte ca şi cum el ar fi sursa problemelor.
După câteva minute un bărbat înalt, la prima vedere solid, cu părul vâlvoi , ochii întredeschişi şi faţa palidă de parcă ar fi pe moarte apare în cadru.
Târându-se ca un muribund se aproprie de usă, cu greu o deschide, şi păşind încet se îndreaptă spre o altă uşă.De pe un scaun alăturat acesta inşfacă nişte haine, deschide uşa şi intră.Între timp, o femeie puţin mai scundă cu părul lung, vâlvoi şi la fel de somnoroasă se îndreaptă spre bucătarie, o cameră micuţă şi simplă.
E deja ora 5:30 ,bărbatul intră şi el în bucătărie, cei doi se sărută tandru , schimbă 2 vorbe apoi el pleacă luând un rucsac şi un pahar de unică folosinţă plin cu cafea.După o zi de muncă în construcţii,omul muribund se întoarce acasă.Un copil cam de 9-10 ani îl întâmpină bucuros ; nu se poate spune acelaşi lucru şi despre femeia care este totodată şi soţia lui.Aceasta îl cheamă in bucătatie si îi spune :
-Dan…nu mai avem aproape nimic.Eu am căutat toată ziua ceva de lucru dar nu am gasit….ce ne facem ?
-Nu ştiu ,ai fost jos la magazin ?Poate ne mai dă ceva pe datorie până la salariu.
-Am fost şi nu mai dă pe datorie.Nu au dat mulţi banii înapoi iar acum nu mai dă la nimeni.
-Măcar ceva să mănânce copilu e ?
-Mai e puţin salam , nişte margarină , o să-i fac un ceai , dar mâine nu mai am ce să îi dau.
Femeia isbucneşte în plâns…
-Angi..hai nu mai plânge, mâine o să ma rog de sefu să îmi dea mai repede salariu ,o să îi explic situaţia şi va înţelege , e un om bun.
-În fiecare zi mă rog la Dumnezeu să ne dea si nouă noroc de bani, dar văd că degeaba mă rog.
-Lasă că va fi bine ,trebuie să mai îndurăm puţin , până iţi găseşti şi tu ceva de lucru.
În timp ce noaptea se lasă,Dan mai uită pentru puţin timp de probleme jucându-se cu copilul . Angi se roagă dinou privind spre regatul condus de lună şi slujitorii ei mici şi numeroşi.Odată cu noaptea vine şi liniştea, care aduce cu ea gânduri apăsătoare pentru cei mai pesimişti şi vise frumoase pentru cei mai optimişti.
A doua zi începe la fel ca şi cealaltă, doar că de data aceasta paharul cu cafea lipseşte, rucsacul e gol , Dan pleacă flamând la lucru.Nu că ar fi prima oară.
Orele se scurg greu, mai e puţin până când Dan se întoarce acasă,dar Angi e din ce în ce mai nerăbdătoare, se plimbă prin casă ca o lunatică spre mirarea copilului.
Într-un final, bărbatul intră in casă , şi fară nici o ezitare Angi spune :
-Ţi-a dat banii ? ţi-a dat ?
-Ăăă …Bună si ţie.
Dan îmbrăţişează copilul şi se duce liniştit spre bucătărie. Angi îl urmează neliniştită.
-Deci ??! Ţi-a dat sau nu ?!
-Calmeazăte femeie ! Mi-a dat jumate din bani…
-Îmi pare rău, m-am liniştit puţin acum , dar am fost foarte stresată…toată ziua.
-Stai liniştită ,totul va fi bine.
Cei doi se îmbrăţişează tandru dar sunt întrerupţi de copil:
-Mamă ! Mi-e foamne…
-Offf…acum mă duc să iau ceva de mâncare pui , mai asteaptă 5 minute.Îţî i-a mama şi o îngheţată pentru că ai fost cuminte ! Îţi i-au ceva Dan ?
-Nu mersi …
În drumul ei spre magazin, Angi trece pe lângă o agenţie loto , stă puţin ,se gândeşte că poate rugăciunile ei au fost ascultate, dar pleacă mai departe reluând în minte lista cumpărăturilor.
Zilele trec in continuare cu o mică nuanţă de fericire şi linişte în casa lor ,cu toate că problemele locuiesc alături de ei.
Viaţa familiei s-a schimbat intr-o duminică însorită, o zi in care totul a mers perfect, poate prea perfect.Angi se apropie de Dan, tremurând şi cu ochii înlăcrimaţi.
-Ce s-a întâmplat , ce ai păţit ?? întreabă el speriat
-Am…am…câştigat!!! – îi arată un bilet de loto
-Ce ? Ce am câştigat ? Cât am câştigat ??!
-Am nimerit toate numerele !!!
Dintr-o dată linişte.Cei doi au rămas înmărmuriţi.Dupa câteva secunde de răgaz …cei doi încep sa-şi pună întrebări:
-Acum ce facem ? întreabă Angi, încă şocată.
-Nu ştiu. Să luăm banii prima oară, apoi vedem noi.
-Doamne îţi mulţumesc din suflet! strigă Angi dintr-o dată.
-Taci !! Nu trebuie să afle nimeni !Nici noi nu trebuie să ştim că am câştigat !
-Bine..bine…apoi iar linişte.
A trecut jumtate de an de când familia “norocoasă” a câştigat.Acum cei 3 locuiesc într-o casă mare ,au 2 maşini scumpe , trăiesc ca-n paradis.
Au şi uitat cum e sa fi sărac ,au uitat să mai muncească, aveau tot ce le trebuie pentru a trăi fericiţi mult timp, Angi a uitat să se mai roage ,nu a mai trecut pe la biserică.
Totul a mers bine pâna la ziua de naştere a copilului care împlinea 11 ani.Părinţii i-au organizat o petrecere mare , cu mulţi invitaţi,una scumpă.Petrecerea a început ,totul era perfect, a venit şi vremea ca sărbătoritul să sufle în lumânări.Copilul trage aer în piept, iar în momentul culminant acesta se prăbuşeşte inconştient.
Toată lumea intră în panică, cineva sună la ambulanţă, sfârsitul petrecerii devine dramatic.
La spital copilul este supus unor teste,şi rămâne internat.
După 2 zile rezultatele sunt gata , iar parinţii primesc vestea:
-Din păcate copilul dumneavoastră are cancer, intr-un stadiu destul de avansat ,îmi pare rău.
-Ce? Nu e posibil, nu e adevărat ! strigă Angi cu voce tremurândă.
-Şi ce înseamnă asta ? Ce e de făcut ! întreabă disperat Dan.
-Din păcate nu se mai poate face nimic.Imi pare foarte rău.
-NU..NU….trebuie să faceţi ceva , spune Angi scoţând un teanc de bani din geanată.
-Îmi pare foarte rău dar nu putem face nimic , toti banii din lume nu îl pot salva.
In acel moment Angi lesină ,Dan nu are puterea să reacţioneze ,e şocat.
În zilele ce au urmat cei doi s-au rugat tot timpul, dar inevitabilul s-a întâmplat.Copilul a murit, iar părinţilor îndureraţi le-au rămas doar banii, care până în acest moment le-au adus fericirea.
După înmormântare Angi cade in genunchi în faţa motmântului si spune :
- M-am rugat pentru ce nu trebuia.
Preotul o aude, se aproprie de ea şi îi spune :
-Pentru ce te-ai rugat ?
-Pentru bani…
-Draga mea, pentru bani nu te rogi lui Dumnezeu, ştii doar , banii nemunciţi aduc numai rău , Dumnezeu nu ne dă rău.
Rugăciunile ei au fost ascultate, dar nu de către Dumnezeu, a primit banii dar cu un preţ mult prea mare…..
THE END
ς
Nu ştiu cât de bună e povestirea mea , dar sper că aţi înţeles mesajul.
